Câmpia îşi întinde ca un chilim vărgat
Pogoane cultivate, fâşii dreptunghiulare,
Belşug rodit de seva pământului bogat;
Arar, lucioase seceri străfulgeră în soare...
Cine-ar putea să spue pe brazda de ogor
Ce plămădește pâinea sub cerul cald de vară,
Că vifor de obuze prin aerul sonor
A răscolit pământul şi tihna-i seculară?
A fost aici pe vremuri furtună şi măcel,
Explozii de ghiulele și strigăte de luptă
Și răcnet de durere şi fulgerări de-oţel,
Isvoare vii de sânge, fâşii de carne ruptă...
Vedeniile crunte şi tumultosul front
Pieriră cu furtuna, eu viscole şi ploi...
Păduri, livezi şi grâne se'ntind la orizont
Și patria se 'nalță pe oase de eroi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează