Pom sclipind - Paul Celan

Un cuvînt,

în care cu drag te pierdui:

cuvîntul

Nicicînd.

Era,

și-o știai și tu uneori,

era

o libertate.

Noi înotam.

Mai știi tu că eu am cîntat?

Cu pomul sclipind am cîntat, cu timona.

Noi înotam.

Mai știi tu că tu înotai?

Deschisă îmi zăceai tu în față,

îmi zăceai tu, zăceai

tu în fața

sufletu-

lui meu săltător.

Eu înotam pentru noi amîndoi. Eu n-am înotat.

Pomul sclipind înota.

Înota el? Era

alminteri mocirlă-mprejur. Era balta nesfîrșită.

Neagră și nesfîrșită,-așa atîrna,

-așa atîrna-n aval de lume.

Mai știi tu că eu am cîntat?

Această –

o această derivă.

Nicicînd. De lume-n aval. Eu n-am cîntat. Deschisă

îmi zăceai tu-n fața

sufletului cel călător.

Trad: George State