Mi s-a spus să stau nemișcat.
Stau nemișcat.
Aici, între perdele, cu întuneric în piept,
aici, nemișcat;
orice mișcare deplasează
cele un milion de fețe fragile
între care suntem țintuiți pe pământ.
Sunt numai cel de după perdele,
sunt cel care nu înseamnă decât prea puțin,
sunt cel pe care o regină moartă
sau doica sau o zeiță
de-acum o mie de ani
l-au lăsat ascuns,
poruncindu-i să stea nemișcat,
și s-au întors în Olimp sau în infern,
uitându-l pentru totdeauna. (…)
Din vol. ”Cartea regilor”, 1970
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează