ai lucit o clipă în soare
harpist, tu din solzii
deltei reci de dogoare
te-am prins și te-am plâns
la apa neîncepută de jegul coconului
cu gura din care atârnă
limbile Babilonului
te-am prins
te-ai zbătut
la apa neîncepută
mi-ai tăiat degetele-n
laba de broască, încet
ca-ntr-o inimă descusută
sub sălcii sălcii
îi chemasei pe vii
te-a prins seaca și gânditoarea
trestie-frumoasă și bestie
te-am prins într-o capcană de apă
sub care morții mei sapă
te-am prins fără vină
într-o catastrofă de mină
vietato vivere – tre morti, tre
disparuti e tre leșin-iati
peste ei umbra ta trece
cu sfaturi
a se păstra la loc uscat
întunecos și rece
pe tine, care nu cunoști vreun mort
după vorbă sau după port
în care se-necară ai mei
amoebe luptînd în groapa cu lei
îți mai dau câte-un vierme
care-i roade singurătatea
să te hrănești în acvariu,-n sicriu
sting lumina pe care-ai aprins-o pe ape
Tu, cel ucis să te scriu.
4 dec. 2024
Te-am prins - Ion Stratan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează