Noi, poeții murim
cum mor copacii:
de la vârf la tulpină,
fulgerați de-o durere
ca ei de furtună.
Fulgerul poate fi un cuvânt,
poate fi o privire.
Fiți buni cu poeții:
nu mușcă și nu vânează.
Țes numai vise aievea de vis
la hotarele vieții,
așteptând fără simbrie
să prindă în ele Cuvântul.
Din volumul „Cântec de lumină frânt”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează