La mine plouă în neştire,
La tine s-a făcut senin;
Nociva verii amintire
Se-neacă-n propriul său venin.
Când vine toamna, ne răzbeşte
O sete de scăpat de noi,
De-aceea nimeni nu vorbeşte,
Dacă încep să cadă ploi ...
Dacă încep să cadă brume
Şi frunze şi iubiri şi stări,
Fiind de-ajuns un singur nume
Mai multor feluri de uitări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează