Monotonie, trecere lentă, drum dezolat,
un surâs, cuvinte mute ca fulgii,
Disperarea ca o piaţă pustie,
Gânduri ca şerpii,
Un prieten, o privire, un vis piruetând în gol
Şi ziua se duce
Noaptea se duce
Şi orizontul se-ntunecă
Şi dacă te uiţi înapoi, doar mărăcinii mărunţi
Ai faptelor zilnice
Risipiţi pe câmpia deşartă.
Aceasta e viaţa când nu ţi-a fost dat
Să te opreşti ca o săgeată
în pieptul vreunui muritor;
Când nu ţi-a fost dat să fii ciocârlia
de toţi auzită;
Când nu ţi-a fost dat să fii furtuna
ce spintecă văzduhurile lumii.
Aceasta e viaţa: un loc îngust
Unde ne spunem „bună ziua” şi „la revedere”
Şi secolele hohotesc asurzitor
pe deasupra pălăriilor noastre turtite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează