Mi-e dor - de-un câmp pierdut
Și străbătut
De-un drum de soare plin, și prăfuit...
Mi-e dor de mute depărtări
Pierdute'n zări
Sub cerul arzător și liniștit...
Și'n lungul drumului tăcut
Să fi crescut
Sălbatec, - buruieni și mușetel...
Și mărăcini ce se usuc...
Și să mă duc,
Dreptate... mai departe, fără țel.
Lăsând durerile ce mă alung
Târziu s'ajung
La margine de crâng, lâng'un izvor.
Și setea să mi-o sting, prelung, pe veci,
Cu picuri reci,
De apă'ntunecată din urcior..!
(“Luceafărul” – 16 mai 1910)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează