Lângă pom cu vedenii din păduri,
Înger drept cu spada, stâlp de argint curat.
Curgea linia ta, ca un fir ce arde,
Printre degete de brad înfășurând trup de flori.
Printre lumini aureola și alți sori.
Revăd, revăd, zâmbetul de altădată,
Zâmbetul tău de la Crăciun.
O! Așa, praf de aur în soare...
Cu brad, nematerializat, înger bun,
Cu aripi, cu trup ca neaua...
De supranaturalul lor se mirau.
Printre lumini aureola
Și ochii tăi triști, așa cum erau.
Din vol. Duh de basm, 1934
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează