Am cutezat spre larg, de-acum
mi-s aştrii călăuză şi valurile drum
şi-un gând ce semenii
de pe mal n-o să-l auză.
Câţi ani vor fi de-atunci,
când se prelinse steaua căzătoare
şi mă avea o mamă iubitoare?
N-am ornic, n-am busolă şi nici cârmă:
Ce e-nainte?
Ce-a rămas în urmă?..
E câmp de ape, muzică de stele
şi-un singur matelot
se mai căzneşte-not,
cu vâsla şi cu visul printre ele.
Mi-e teamă?
Aş!Am cutezat în larg
cu-o zdreanţă de credinţă
legată de catarg
şi-un cântec cât nu-s mările de larg.
…Talazurile vremii vin şi trec
şi nu mă mai înec, şi nu mă mai înec…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează