Ne-așezi pe fronturi, limpede ninsoare,
Păienjeniș de fire alburii;
Și’n ele alburiul cald de soare.
Ca’n fire albe alese pentru ii
Din caiere purtate de fecioare,
Îmbraci toți codrii’n cea mai albă floare
Și’nseninezi amurguri purpurii.
Peste puțin vor fi crescut troene
Ce’n straturi moi, de vată, s’or așterne…
În groapa unde stai în brânci, oștene,
Tot mai adânc sub fulgii grelei erne,
Visează-te culcat în calde perne,
Pe-un păr bălan al unei Cosânzene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează