Întîi zidii pe nisip,
apoi zidii pe stîncă.
Cînd stînca se prăbuşi
n-am mai zidit pe nimic.
Pe urmă iarăşi zideam uneori
pe nisip şi pe stîncă - după-ntîmplare -
dar învăţasem ceva.
Cei cărora le-ncredinţai scrisoarea
mi-o aruncară. Dar alţii
de care nu mă-ngrijisem
mi-au adus-o-napoi.
Şi-atunci iar învăţai ceva.
Poruncile mele n-au fost respectate.
Cînd am ajuns, văzui
că erau greşite. Se făcuse
cum trebuia.
Astfel iar învăţai.
Cicatricile dor
pe vreme de ger.
Dar adesea îmi spun: Numai mormîntul
n-are să mă mai înveţe nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează