Princesa Yuki cântă la ghitară,
pe evantalii de mătasă roză
princesa Lya-So brodează păsărele
cu aripile prăfuite în aur,
cu ochii și cu ciocul de mărgele.
Și-au prins în părul negru crizanteme,
și-n rochiile lor brodate-n flori bizare,
cu mâneci largi, cu nesfârșite trene
cum stau pe scăunelele de bambus,
micuțele și tristele făpturi,
ne-nchipuit de fine și de grațioase,
dar două delicate miniaturi.
Le preocupă mult străinul blond
ce-abia sosit-a de vreo două zile
din mult îndepărtatul Nord...
e-o după-amiază amețitor de caldă,
pavilionul suspendat deasupra apei,
cu-acoperișul alb de porțelan,
se leagănă la orice adiere...
multicolorele perdele de mărgele
se leagănă și ele... și se-ngână...
și parcă râd în râset de cristal
cu hohote prelungi la orice val.
În luntrea ce alunecă ușoară,
străinul care le-a zărit se și ridică,
se-nclină adânc și grav apoi, distrat,
fără să ia în seamă florile ce pică
în ploaie parfumată peste luntre,
își isprăvește visător țigarea.
În fund de tot, spre orizontu-albastru,
adâncul cer s-a contopit cu marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează