Sunt eu, şi-n rest e numai vânt.
O, lepră - dacă n-ar fi sură
nici eu n-aş fi pierdut, cum sunt,
de ceată, nume şi măsură.
Sub legea şoldurilor nalte
şi-a umerilor moi, pe chei
se clatină, de-a lungul, calde
şi tulburi umbre de femei.
Le sfâşie în haite câinii -
pe-acel contur amar de sân
mă-ncumet însumi să amân
cu umbra palidă a mâinii,
şi cum amân mă vinde umbra
pe limba morţii. Cheiul ud
încape jocul surd de-a sumbra
crucificare-n aşternut.
(Poezie din volumul „Patimile”, 1968)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează