Nevrozaților)
Plecaţi spre ţări de voluptate,
învingătoare de nevroze
și de iubiri fatale;
plecați spre zările pătate
de violete echimoze
și de motive pale...
Plecaţi departe-n fund de zări:
acolo unde forma moare
și nu-s conture crude;
plecați spre voluptoase ţări,
în care nu-i apus de soare
și plânsul nu se-aude...
Acolo unde-n colori şterse,
în armonia de penumbre,
palpită viaţa întregei firi,
și unde-amantele perverse
visează în alcovuri sumbre,
înamorate de satiri...
Acolo-s templele deschise
și candelabrele aprinse
cu untdelemn de trandafiri;
acolo se îmbată-n vise
fecioarele cu buze-ntinse,
cerșind nervoasele iubiri!
Acolo-s flori şi poezie,
și râs şi cântece barbare,
și nu-i femeie să nu crează,
cu idolatra-i fantazie:
o clipă în beţia care
omoară, dar reînviază!
În parcul albelor cununi,
în ţara aceea depărtată,
plecați, trişti visători, plecaţi!
Dând foc în urmă la minciuni,
uitați credinţa de-altădată!
Şi-apoi, voi, palizi nevrozati,
Plecaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează