(Prefață)
Dacă niscai cititor
țanțoș și bănuitor
s-ar simți, mă rog frumos,
în vreo slovă de mai jos,
trebui’ spus de la-nceput
cunoscut, necunoscut,
într-un fel sau într-alt fel,
că nu-i vorba despre el,
cum nu-i nici de cozi de mături,
ci de altul de alături.
- 1 -
Cutare, zici, că-odată, dimineața,
a scris ceva, de și-a jucat și viața.
Îmi ceri acum, la bine, un răspuns.
Aveam și eu un manuscris ascuns.
- 2 -
Viteaz în timpurile bune
a scos și surlele să-l sune.
La vreme rea, se trage în găoace,
gândește-adânc, înflăcărat, și tace.
- 3 -
- „De ce nu te-ai rostit la timp și mai curând?”
- „E că slujisem viitoru-n gând.”
- 4 -
Ai tradus? Ai scris? Depinde!
Lăbărțează și întinde.
- 5 -
Decât grai de vorbe goale
și un ifos vehement,
o fărîmă de sfiială
și-un crâmpei și de talent.
- 6 -
Orişicât ar da din gură
și-ar zbiera fără rușine,
singură iscălitura
literară-i iese bine.
- 7 -
Tinerețea, din grămadă
nu ajunge, frățioare,
să-și arate, drept dovadă,
numai actul de născare.
- 8 -
După cum te-ai învățat
linge unde ai scuipat.
Apoi, când te-ai mai cuprins,
scuipă iar unde-ai mai lins.
Nu degeaba țara cere
mai cu seamă caractere.
- 9 -
Vino, taica să te-nvețe
cum să aibi și două fețe,
una-ncoace, alta-n spate,
jumătăți și jumătate.
Cugetul de-o vrea s-asculte,
o să-ți facă și mai multe.
Rime datate de autor în anul 1962
(Publicate în volumul Versuri - 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează