Neobosita așteptare - Modest Morariu

Oh! Nimic nu s-a schimbat

de la plecarea ta, nimic, iubito
și toate sunt exact cum le-ai lăsat,
- într-o încremenită așteptare,
...sigur, scrumierele sunt pline, e firesc,
și sticlele goale ce zac răsturnate...
...dar praful nu schimbă nimic,
praful e de fapt semnul calm
al neobositei statornicii...
...sigur, trebuie să mă rad,
știi doar ce repede crește barba...
...nu! Portolacii începuseră să moară
încă pe vremea ta, și-apoi scheletele lor
sunt destul de decorative, în fond...
...bine, bine, dar zidurile crapă oricum,
chiar piramidele, oricât ar fi de piramide...
...nu, nimic nu s-a schimbat...
...cutele din jurul gurii?
Dar le aveam, nu-ți amintești?...
...oh, mâinile tremură de emoție doar...
...sunt același, te asigur...
Dinții? Nu! Chiar adineaori mi-au căzut.
Oricum erau condamnați...
Nu! Acestea nu-s semne...
...unghiile sunt vinete de frig;
de ce tot cauți acum pretexte,
când totu-i neschimbat, încremenit,
precum a fost dintoptdeauna?
...Vai! te-ai speriat! Dar tot mucegaiul
care-a-nflorit pe mine
se va topi la prima ploaie.