Mi-am uitat casa si numele
e obositor să-ți știi mereu numele pe de rost
grigore dumitru iulian
ușa de la intrare se deschidea înăuntru?
Și câinele negru al vecinului spuneți că mușcă?
și n-ar trebui sa umblu când e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni?
Am uitat am avut destulă vreme să uit din creier până în degete
Aici la dunăre mă înconjoară păsări de tot felul
vrăbii gâște sălbatice specii rare de cocostârci
și iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier - poate să vină iarna scitică
voi exista mai departe și voi călători mai departe:
ecou a doi părinți onești reverie de lebădă
auziți viața: stele scobind încet câmpia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează