Merele de iarnă - George Drumur

Câteodată,
inima livezilor sună toamna prelung
după merele de iarnă prea timpuriu plecate
în panere reavăne de salcie, brumate,
să nu se mai întoarcă niciodată.

E un drum de poeme și taine
în căutarea pârgului și a culorilor verii,
după care oftează, zi de zi, în peregrinarea lor
peste anotimpuri, merii.

Numai sâmburii de nuanța amurgului,
păstrează imaginea și căldura bună a livezii,
mirosul țărânii din care au supt
în leagăn de ramuri, neîntrerupt,
soare și stele,
visând, necontenit, să se întoarcă
în același pământ al patriei mele.