În ploaia aceea nu te pot urma
pe muntele acela nu te pot urma
ninsoarea aceea dacă aș încerca
mi-ar orbi ochii
mi-ar jupui lent fața
pe drumul acela atât de lunecos
inima nu mai bate
și spaimele cele mari creierul mi-l sleiesc
eu strig și tremur și mă încrâncenez
acela râde cu gură de copil
căci el a fost ales.
Pe urmele lui fiul bufniței
mă voi târî în pumni și în genunchi
mai încăpățânată decât broasca țestoasă voi fi
ochii mei sunt lacomi să vadă
ținutul verde de dincolo de munte
într-o seară de iarnă când soarele va fi roșu
pe vârful muntelui voi ajunge.
Poezie din volumul Reci limpezi cuvinte (1971)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează