La urma urmei, ce să-ţi spun?
Gata - Şi nu-mi purta iubire,
e o povară mult prea grea
cere eforturi de simţire.
Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
cum spargi o vază din greşeală.
Desigur, trupul meu trăieşte,
umblă prin lume, cum îi felul,
dar viaţa scapă de pe dânsul,
cum de pe-un deget mort, inelul.
Tâmpla mai dă unele semne
de râs, dar mâna cade-n gol,
miresmele şi sunetele
se-ndepărtează stol cu stol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează