Ochii tăi îi vreau, ochii - albaștri de khol;
glezna să-ți mușc, glezna - când treci;
sânul să-ți spurc, lilialul sân gol,
cum cel de pe urmă din greci.
Să ți le prind la buric, pe pântece,
ți-am târguit scut rotund, policroamele sticle...
de ce-mi scuipi obrazul de spân, de ce
te-a răstignit robul bărbos al lui Pericle?
Vâslașii din Nubia gem de eforturi pe rame,
trirema ne-așteaptă de cedru și purpură.
Gladiatori, proxeneți, Roma au să ne-aclame:
Constelațiile, uite, se turbură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează