Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
câmpia albă un imens rotund -
vâslind, un corb încet vine din fund,
tăind orizontul, diametral.
Copacii rari și ninși par de cristal.
Chemări de dispariție mă sorb,
pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb,
tăind orizontul, diametral.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează