De cum am gustat din acel lichid,
am şi devenit autocefal,
ca biserica de răsărit,
cu multele-i turle de vis opal.
Fermecat în mâini ţineam şipul,
plin ochi de vrăjitele picături,
în fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
zguduit de fantastice furnicături.
Ce bine c-am dat eu de apa vie,
căutată de toate poveştile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie, -
apă moartă, luată din baltă.
Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeaşi apă ce palpită în piept,
pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează