M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,
dar am uitat în care.
Zilnic mă cobor în adânc
și strecor marea printre degete,
să dau de mine.
Uneori mă gândesc
că m-a mâncat un pește uriaș
și eu îl caut acum pretutindeni
să-l ajut să mă înghită tot.
Fundul mării mă atrage și mă înspăimântă
cu milioanele de scoici
asemănătoare.
Oameni buni, eu sunt într-una din ele,
dar nu știu care.
De câte ori nu m-am dus drept către una,
spunând: „Acesta sunt eu”
când deschidem scoica,
era goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează