Tu unde ești în noaptea asta,
când plouă sărutări din cer,
și zborul lor trecând fereastra
s-abate-n sufletu-mi stingher?
De-ai fi acum, plăpândă fată,
măcar o clipă lângă mine,
neștiutoare și curată,
o floare albă pe ruine,
Atunci din brâul de văpaie,
ce mi-a încins un vechi noroc,
ar prinde-acuma să tresaie
întârziat un proaspăt foc...
Și-n taina inimii-nghețate
ar licări un nou avânt,
ca un opaiț ce se zbate
aprins în treacăt pe-un mormânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează