printre oameni observând singurătatea...
Iubire, unde eşti?
Îţi place să torturezi şi dimineaţa?
În ce cameră?
În ce pat?
Într-un trandafir negru
ți-am descifrat chipul...
mă întreb sub ce formă te arăţi altora
ce nume foloseşti răspândind sămânţa
care dublează stelele
pe o scară milenară
se suie şi se coboară
generații lăsând
urme mov de struguri.
Se aud gemete de cuvinte
consoane şi vocale strivite
adieri de bozii înflorite alb
în muzica din pieptul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează