Ce zi frumoasă! Ger și soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg și sari
Din somnul dulce. Iată zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului răsari.
Aseară viscolea întruna.
Arar ieșea pe ceruri luna
Din nouri, și-o asemănam
Cu-o palidă, gălbuie pată.
Iar tu stăteai îngândurată...
Și-acuma... uită-te pe geam:
Albastru-i cerul, și covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în padure-s goi
Și negri. Brazii verzi se-mbracă
În străvezie promoroacă,
Și râu-i sclipitor de sloi.
Plutește-odaia-ntr-o lumină
De chihlimbar, și soba plină
Trosnește. E plăcut aici;
Visarea lângă foc e bună...
Dar dac-aș spune-acum să pună
Pe roib la sanie?... Ce zici?
Pe pârtii să zburăm, departe,
Pe unde calu-o să ne poarte
Atât de zbuciumat în frâu:
Pe câmpul cu zăpada groasă,
Și prin pădurea ieri stufoasă;
Și pe la mult iubitul râu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează