Plecase caravana iarăşi
purtând în sânul ei argint,
cu străluciri furate parcă
din ochii celora ce mint.
Şi umbre se-nnodau tăcute
sub raza nopţii tropicale,
era de aur călătorul
și aurul lucea pe cale.
Era lumin-aşa de multă
pe fermecatul nopţii chip,
că strălucea un pic, de lună,
în orice boabă de nisip.
Un beduin, chema în cântec,
mirajul verzilor savane...
și-aşa mergea de greu în noapte,
de parcă el purta în spate
argintu-ntregii caravane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează