Dintr-alte ţări, de soare pline,
pe unde-aţi fost şi voi străine,
veniți, dragi păsări, înapoi
veniți cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
plâng codrii cei lipsiţi de voi.
În zarea cea de veci albastră
nu v-a prins dragostea sihastră
de ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
de ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
spre miazănoapte nor de nor?
Voi aţi cântat cu glas fierbinte
naturii calde imnuri sfinte,
ori doine dragi, când v-aţi adus
de noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
că doine ca a noastre nu-s?
Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
și cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
să râd de fericit, să plâng!
Cu voi vin florile-n câmpie
și nopţile cu poezie
și vânturi line, calde ploi
și veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
și iar le-aduceţi înapoi!
(lumea ilustrată, 1892, nr. 9)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează