Nu scuip pe-nfrângerile mele,
ce-am adorat nu știu să ard
și nu ridic în vânt obiele
în locul stinsului stindard.
De funia spânzurătorii
dezastrele nu mi le-agăț
și nici trufia din victorii
n-o pun sperietoare-n băț.
Cu-aceleași zâmbete-nțelepte
îmi port și lanțuri și cununi -
urcând spre soare scări și trepte
sau pogorând printre furtuni.
Și trec pe-același țărm ce nu e
la braț cu prieteni și vrăjmași
ce-au vrut să-mi bată talpa-n cuie
sau să-mi presare crini sub pași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează