Aprind ţigara şi te-aştept să vii
pe-o bancă de pe stradă, la amiază:secundele acestea argintii
se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foşnesc şoptit - vecini cu vântul - plopii
și degetele-mi vântul le resfiră...
e-o linişte de umbră când te-apropii,
și mâna mea vibrează, şi e liră.
Ni-s paşii mici şi rari, porniţi spre gară
peronul despărţirii să-l refuze:
în părul tău mai e un rest de vară,
dar - vineţie - toamna-ţi stă pe buze.
Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri şi-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează