Din cireşul veşniciei
s-a mai scuturat o floare
după ce-a visat sub lună
după ce-a surâs sub soare.
Şi-n clipita-n care floarea
a căzut pierind în vânt,
câte visuri neîmplinite,
câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
altă floare vine acum,
sufletul să ni-l îmbete
cu nemaigustat parfum.
Şi cum primăvara codrul
muguri mii desface-n rouă,
floarea nouă ne aduce
muguri de nădejde nouă.
Îmbrăcaţi al vostru suflet
în veşmânt de sărbătoare
și primiţi cu imn de slavă
noua veşniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
va cânta fără să plângă,
nici un vis n-o fi himera,
nici un dor n-o să se frângă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează