Nu răsuceşte nimeni amintirea
doar eu ca un cuţit în carne vieşi curge sânge cald. E doar iubirea
din care-am smuls fâşie de fâşie
ca rănile să ţi le leg, când nedurută
şi fără griji mă ofilea deodată
durerea ta - şi-n noi cum se sărută
simţeam atunci şi-ncet cum se dilată
aceeaşi spaimă, singura nespusă
aceeaşi şi mereu neadormită,
a treia noastră soră nesupusă,
şi totuşi eu, o, eu nesăbuită,
mă sfâşiam în zilnica risipă
de dragoste şi nu puneam de-o parte,
o, nu puneam din câte-am smuls în pripă,
o singură fâşie pentru moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează