Învie-mi iară, magică baghetâ
a amintirii, palidul trecut
cu glas de cântăreț ce se repetă
și bucurii de lănci înfipte’n scut.
Să vie ani cu-aceleași coridoare
de zile-n care tainic m’adânceam,
să vie ani cu zboruri de cocoare
pe cari le privea sufletul pe geam.
Ah, unde e caietul de dictando
și unde-i manualul de elev?
În litere de gânduri negre, Sando
rezum romanul „La Princess de Cleves.”
Iubire sfâșiată de parade
și lupte, ca o flamură’ntr’un băț,
pe umărul tăcerii capu-mi cade.
Căci lecția mea nu mai pot s’o învăț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează