Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca General commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.
În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl lui Alexandre Dumas, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere.
La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru.
În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de general înaintea împlinirii vârstei de 31 ani.
Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas.
Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate.
Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia.
Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi.
Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.
În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans.
După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri.
Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.
A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.
În 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, rămășițele sale au fost transferate în Panteonul din Paris, nerespectându-se ultima sa dorință de „a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”, „în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să calci cadavre” (1870).[necesită citare]
Fiul său, numit tot Alexandre Dumas, a fost și el scriitor, autor al cunoscutului roman Dama cu camelii.
Opere
Turnul din Nesles, 1832
Kean, 1836
Domnișoara de Belle-Isle, 1839
Cavalerul d'Harmental, 1842
Cei trei muschetari, 1844
După douăzeci de ani, 1845
Masca de fier,
Regina Margot, 1845
Contele de Monte-Cristo, 1845
Doamna de Monsoreau, 1846
Joseph Balsamo, 1846, inspirat din viața lui Giuseppe Balsamo
Vicontele de Bragelonne, 1848
Colierul reginei, inspirat din afacerea colierului reginei 1849
Laleaua neagră, 1850
O mie și una de fantome, culegere de povestiri fantastice, conținând:
O zi la Fontenay-aux-Roses: cele o mie și una de fantome
Femeia cu colierul de catifea, 1850, poveste a peregrinărilor unei tinere nemțoaice prin Parisul Terorii
Căsătoriile părintelui Olifus
Testamentul domnului de Chauvelin
O cină la Rossini, sau cei doi studenți din Bolonia
Gentilomii din Sierra-Morena și Minunata poveste a lui Don Bernardo din Zuniga
Iepurele bunicului meu, povestire sub formă de explicație
Georges
Povestea unui spărgător de nuci (Histoire d'un casse-noisette), 1844
Ocnașul de la Operă
Cei patruzeci și cinci (1847 - 1848)
Robin Hood (1872)
Fiica regentului
Cavalerul de Mauleon
Conjurații
Ascanio
Signora San Felice
Cele doua Diane
Gemenele
Aventurile Capitanului Georges
Amaury
Venus în intimitate
Albii și Albaștrii
Tovarășii lui Jéhu (tradus în română sub titlul „Conjurații”)
Cavalerul de Sainte-Hermine. Acest ultim roman, publicat inițial sub formă de foileton în 1869, a fost dezgropat din fondurile Bibliotecii naționale a Franței și a fost publicat pentru prima dată în 2005
Călăul din Paris
Căpitanul Richard
Stăpânul muntelui
Pajul ducelui de Savoia
Doctorul Misterios
Fiica marchizului
Orgiile de la curtea lui Ludovic XV
Ludovic al XV-lea si curtea sa.
